Aceasta zi deosebita nu e numai o traditie. E si in sufletele noastre. De fapt totul se intampla in sufletele noastre. E atat de bine cand spui cuvantul “mama” incat simti cum cele 4 casute ale inimii pulseaza in ritmul dragostei. Nu e nimic mai frumos sa stii ca acolo undeva cineva te iubeste si se gandeste la tine in fiecare clipa. Ori e fericita ca ai reusit sa o multumesti, ori e ingrijorata nestiind nimic de tine(deoarece, ca un prost ai uitat sa o suni), ori e trista ca ai fost rece cand ati vorbit la telefon(pentru ca erai atent la tv). Ea stie ca o iubesti enorm dar are nevoie ca in fiecare zi sa ii spui, sa ii arati asta. Nu stiu de ce. E tipic mamelor. Si ce daca au ele niste idei numai ale lor? Tot vor insemna pentru noi amestecul pozitiv de sentimente si sfaturi.
Mama e cea care, dupa multe chinuri si injuraturi, cand te-a strans pentru prima oara la piept a simtit un sentiment unic si de neuitat. Tot ea e cea care te cearta cand esti mic si neastamparat si nu te poti abtine sa stai cu un tricou curat mai mult de jumatate de ora, iar apoi o bufneste rasul si te imbratiseaza. Cand incepi sa mai cresti, fiinta aceasta minunata, incearca din rasputeri sa te rasplateasca in fiecare minut cu toate posibilitatile ei materiale si morale. Si culmea, reuseste de fiecare data. Cum face nu-mi dau seama. Cum gaseste de fiecare data sfatul potrivit? Cum poate sa iti cumpere blugii mult doriti, cand spune ca nu are bani pentru asa ceva? Cum reuseste sa te apere de cei din jur doar prin niste vorbe? Si nu in cele din urma: cum vorbeste ea cu Mos Craciun?
Cand eram mici vedeam in mama o zana buna care ne rasfata si ne iubeste. Acum “mama” ia amploare. Nu mai e zana. E intreaga noastra fiinta. Aflam pe zi ce trece ca semanam cu ea extraordinar de bine, ca daca am fi ascultat-o dintotdeauna am fi avut fara doar si poate rezultate excelente pe toate planurile. Dar de ce noi, copiii, nu putem sa le multumim in fiecare zi? De ce trebuie sa le si intristam cateodata? Doare atat de tare sa vezi ca e suparata si iti spune ca nu mai vorbeste cu tine….
Daca iubirea ei s-ar exprima in cuvinte, ar fi nevoie de miliarde de pagini pe care sa le umple. Noi suntem singurii pentru care ELE ar inconjura Pamantul numai sa fim fericiti. Stiu asta foarte bine… Si as vrea sa ii multumesc enorm pentru ca sunt si pentru ceea ce sunt. As mai vrea sa ii spun…mi-e dor de tine si te iubesc, mama!